Cu bine, Noiembrie..

Nu mai dedic nimic, nimănui.


Golul se intensifica. Auzeam voci sacadate. Mâini pe şoldurile mele. Voci dulci, mieroase.. Cuvinte dure, pline de un sine al lor.. Pueril, blând, gol, mare, ţigară, cafea rece. Amestecă-mă în scrisori de mult pierdute, uită-mă prin nopţi târzii doar de doi îndrăgostiţi ştiute. Hai, ia-mă, taie-mă, încearcă să mă înţelegi.. fă ce vrei, oricum nu o să reuşeşti nimic. Mi-am lăsat toţi dumnezeii în apartament, iar pe tine, pe tine te-am aruncat într-un coş.. Păcat că ştii merge.
Mi-am muşcat buza de jos mai tare, până am simţit un gust dulce-amărui .. sânge, durere, chin, jale.. De ce rănim oamenii?
Aveam un nod în gât, cum îl desfăceam?
Fluturi, păsări, omizi.. stomacul meu nu o ducea mai bine.
Dorul se intensifica, voiam să fug către tine şi să-ţi sar în braţe.
Să-mi amestec faţa, gândurile, sentimentele în părul tău. Să le las acolo, unde nici dracu nu le mai poate găsi şi fura. Să mă scap de ele, de toate nopţiile pierdute vorbind cu mine despre tine.
Ştii, i-am spus că nu mai vii, iar acum, că eşti aici, ce părere va avea despre mine? I-am promis, i-am jurat.
Ţi-ai găsit un moment nepotrivit, băiete..

Mi-am strâns pumnii, fiind într-o poziţie de atac. Îmi spuneam în gând: hai, da-ţi tot ce aveţi mai bun din voi, nu o să vă mai las să îmi răniţi inima, nu de data aceasta! Dar nimeni nu făcea nimic.. toţi se uitau miraţi unul la altul,  şi uram că şi eu făceam parte din aceşti 'toţi'. Mi-am plâns amarul şi sufletul într-un pahar, l-am băut, am mai fumat şi o ţigară după, am făcut şi dragoste bineînţeles. Dar cui îi pasă, mă? Cine dădea doi bani pe asta? Cine dădea doi bani pe mine?
Tremuram acum, iar faţa îmi era roşie, o simţeam. Muream de cald, emoţie, furie, agonie, exstaz, tu.. ea, eu, bar, Joe, Nate, New York.
Regret aşa de mult că nu am mers cu el. Ce putea fi mai rău de atât?
Secvenţe stranii. Episoade pierdute. Serial pierdut. Nu mai faci parte din filmul, dar totuşi înca apari în unele momente.. Întrebarea e: de ce? Nu-mi amintesc să-ţi fi dat vreun rol.

- Cred că masa din separeu trebuie servită, ce zici Ev?
Mi-am întors privirea către Joe, care încă se uita îngrozit ..
- Desigur, Joe!
Am luat două tăvi, şi am pornit în direcţia opusă. Am mers, şi am mers. Nu ştiu dacă plângeam. Nu ştiu cât timp trecuse. Nu ştiu, dar pentru mine păruse o eternitate.. Ce făcea el acum? Cu el se muta bruneta? Cu el avea să se îmbate? Eu de ce îmi puneam întrebările acestea? De ce îmi păsa? De ce făceam asta? De ce vorbesc acum cu mine? De ce nu pot să-l uit? De ce nu mă gândesc acum la Nate, şi la faptul că şi el mă 'înşală' ? De ce îmi pasă mai mult de el, cel care mă rănise şi care încă o făcea, în loc să îmi pese de cel care doar mă iubise şi îmi vroise binele? Şi totuşi, de ce încă îmi mai pasă de acestea acum? Revino-ţi Ev!
Am încercat să zâmbesc  în timp ce aşezam farfuriile. Doi bătrânei, zâmbeau- ţinându-se de mână- zâmbeau iar.. erau fericiţi! ceea ce eu am uitat cum e, de mult.

Am ajuns la concluzia că Nate era o sursă de energie, fericire, iubire, şi împlinire pentru mine. Când eram cu el, uitam de tot. Când era acolo, eram altcineva.. când nu era, eram încă eu, Ev din trecut, deprimata Ev. Ştiam că profitam de el, într-un fel.. dar era singurul mod prin care mă mai puteam agaţa de viaţa, restul, tot, s-a isprăvit odată cu Zayn.
Ah, şi ce nume. Şi ce doare când îl aud. Şi cum mii de amintiri îmi străpung inima.. păsări- nu fluturaţi. Fluturaţii mă gâdilă, păsările mă rănesc.. mă înţeapă, mă doare.. doar numele tău îmi provoacă atâta durere. Doar fiindcă el era ceea ce era, afecta ceea ce eram şi sunt. Am fost legaţi, acum nu mai suntem. Când ne-am dezlegat, ai luat întregul cu tine.. mie mi-ai lăsat golul. Nu ştiu ce ai făcut cu el, probabil l-ai pierdut pe drum, pentru că, cu siguranşă, în seara aceasta nu păreai întreg..
O seară de Noiembrie, desigur iubitule.. a fost prima dată cand ţi-am văzut ochii.. după atâta timp. Oh, şi ce ochi, iubitule.. m-ai străpuns cu ei ..

 M-am întors privind în gol, sperând şi rugându-mă să fi plecat, şi aşa a fost. Nu mai era nimeni la masa din colţ, nu mai era niciun băiat în pragul uşii de la intrare, uitându-se mirat. Nu mai era nimeni..
- Joe? am implorat. Hai Joe, fii aici!
Dar nu mai era.. În acel ceas al morţii mele sufleteşti, din nou, nu mai era nimeni. Nimeni să mă asculte, nimeni să mă înţeleagă.
Am tras aer puternic în piept. În acel ceas mi-am propus: 'Va râni şi ea la rândul ei, pentru că a fost rănită.' Am strâns din pumni.
' Cred că am fost destul călcată în picioare, acum e rândul meu.'

Zayn.


- Hei Zayn, aşteaptă!
'Nu mai aştept pe nimeni şi nimic'.
- Hei Zayn..
M-am întors furios.
- Trebuia să-mi zici că e aici.
- Dar nu am observat-o, uşor!
- Ah Danielle, o cunoşti la fel de bine cum o cunosc eu. Credeam că suntem prieteni, nu?
- Zayn..
- Las-o baltă!
- Şi cum rămâne cu mutatul? Cum rămâne cu chestia 'o facem să meargă'. Zayn, te iubesc..
Am dat din cap a semn că nu. După toată faza din seara aceasta, tot ce voiam era o ţigară bună şi ochii ei.
- Nu mai suport. O vreau înapoi..
- Am s-o înlocuiesc.
- Nu poţi, nimeni nu poate..
- Spune-mi, de ce nu mă laşi s-o fac?
- Pentru că nu o poţi face.
- Lasă-mă să încerc..
Vag. Ceva din ideea asta nu-mi surâdea.. Ceva nu merge. Ceva era greşit. Trebuia să mă duc să o îmbrăţişez atunci când o aveam în faţa mea. Trebuia să o sărut atunci când o puteam face..
Am absorbit tot din ea, sentimente amestecate, trăiri în lipsa mea, oamenii noi, oamenii vechi, cărţile citite.. Oh Ev, nu acesta era planul. Nu să-ţi simt lipsa. Trebuia să fiu prea plin de prezenţa ta.
- Lasă-mă doar să am grija de tine, Zayn! Danielle îmi luase mâna.
- Nu am nevoia de grija ta!
- Dar eu am nevoie de tine!
'Şi eu.. de ea!'
Ma îmbrăţişa. Era rece, ca de piatră. Mă sărută, gustul era amar, nedefinit. Îmi luă faţa şi începu să-mi sărute pomeţii, apoi nasul şi apoi fruntea.
'Oh Ev, de ce nu eşti aici?'
Mă trase după ea şi îmi puse mâna pe şoldurile ei. Îmi era aşa dor de şoldurile slăbănoage e fetei cu pistrui. Parfumul era prea dulce, prea în exces.. Unde era mirosul de cărţi şi cafea amestecat cu ţigară, care buclele lui Ev îl purta? De ce mi-e dor de zilele în care ne certam şi nu ne vorbeam, stăteam unul lângă altul în pat şi nici nu ne atingeam? De ce acum, când o fată mi se dăruieşte, gândul meu mi-e doar la slăbănoaga pistruiată care m-a făcut să o iubesc fără să vrea? Pe care o urăsc în acelaşi timp, dar pentru care mi-aş da viaţa?
'Ţi-ai da viaţa? Prostii! Te-ai omorî? Nu prea cred, atât timp cât nu ţi-ai putut călca orgoliul să mergi la ea şi s-o îmbrăţişezi.'
'Dacă are pe cineva? Şi-n plus, au trecut 10 luni, a trecut peste mine.'
'La dracu cu prietenul ei, la dracu cu cele 10 luni. Dacă voiai, puteai să-i arăţi că încă îţi  mai pasă. Dar eşti prost, şi răneşti ce iubeşti- c-aşa fac toţi.'


Danielle deschise uşa de la apartament şi îşi aruncă geanta undeva pe un scaun. Înainte să pot reacţiona, mă văd trântit de perete. Mă săruta peste tot, iar eu năuc, nici nu pot să mă bucur din plin. O dau la o parte, dar niciun rezultat. Mă aruncă pe pat şi îmi descheie cămasşa. O văd deja dezbrăcată, când s-a întâmplat asta? Mă întreb ce fac aici? Aş fugi din nou la bar, aş îmbrăţişa-o pe Ev, i-aş spune că Danielle nu a fost decât o prietenă şi nimic mai mult. Că ea m-a ajutat să trec peste perioada asta. Că a fost alături de mine. Că nu o pot iubi pe Danielle aşa cum am iubit-o pe ea, oricât aş încerca. Aş face-o..
Dar imediat gândurile fură înlocuite de plăcere, şi apoi singurul lucru pe care îl mai simţeam era parfumul ieftin. M-am lăsat, obosit, pe pernă.. Gâfâind, am auzit-o pe Danielle înainte să-mi sărute fruntea:
- Te iubesc.
Aproape adormit, ca dintr-un vis..
- Şi eu.., Ev..

M-am trezit cu o durere de cap năucitoare. Se simţea miros de ţigară şi cafea. Apartamentul pe care îl împărţeam era de modă veche, dar îmi plăcea. O bucătărie simplă, alcătuită dintr-o masă şi două scaune, un bufet şi câteva dulăpioare. Un dormitor, cu un pat mare şi cearceafuri albe, un birou, un dulap mare. Pe pereţi erau tablouri cu păsări, cer gri, aducându-ţi aminte de ger şi durere.. Sufrageria era înteţită cu biblioteci şi cărţi, un fotoliu, un televizor undeva uitat, o măsuţă şi miros de lemn vechi.. gri, negru, maro, vişiniu..În stilul lui Ev mai mult.. oricum, m-am obişnuit să mă agăţ de lucruri care îmi amintesc de ea, aşa să nu uit că ea a fost cândva, ceva real, nu doar o iluzie de-a mea, sau o amintire. M-am băgat la un duş, sperând să spăl toate păcatele de aseară. Din păcate, diavolul ma aştepta cu un prosop în pragul uşii.
- Hai băiete, avem planuri.
Diavolul niciodată nu iartă.
- Şi ăă, îmi plăcea mai mult cu şuviţa.
'Lui Ev nu!'
- Grăbeşte-te!
Am oftat.
- Du-te dracului.
- Te iubesc şi eu.
Adevărul era că o iubeam, dar nu în felul acela.. o iubeam ca pe o prietenă. Ca pe o bună prietenă, să zicem.
Am ieşit din baie într-un maieu negru şi nişte pantaloni strâmţi.
- Ce avem la masă?
- Cafea şi ţigări.
- Îmi convine.
A zâmbit.
- Deci, cum rămâne cu.. ?
- Cu ?
- 'Noi'.
Când a spus 'noi', a înstrâmbat din nas. Nu suna prea bine, nu pentru noi. Iubeam când Ev spunea 'noi', cum cuvântul acela mă făcea să îmi ies din minţi. Dar Danielle îl spunea într-un fel ciudat, care mă dezgusta.. 
- Uite Danielle..
- Nu trebuie s-o spui.
- Dar..
- Uite, eu te vreau, bine? Te iubesc din ce în ce mai mult. Ştiu că tu nu o s-o faci niciodată, sau mă rog, nu cum o iubeşti pe ea. Dar te vreau, mă înnebuneşti, mă cicăleşti, mă faci să fiu eu, ceea ce nu mulţi au reuşit. Te vreau aici, cu mine, lângă mine, în mine.
Am început să râd. La fel şi ea.
- Te referi la 'prieteni cu beneficii' ? am întrebat curios.
- Dacă nu putem cu 'chimia', măcar cu 'fizica'.
Am zâmbit. M-a sărutat pe nas după care a plecat în cameră să se îmbrace. Am rămas la masă, uitându-mă pe fereastră, fumând. Într-un fel îmi convenea. Şi oricum, ştiam că nu mai trebuie să-i reamintesc consecinţele. Până la urmă se va îndrăgosti de mine, iar eu, eu nu voi mai fi acolo când o va face.. Ştia asta, dar risca. Şi îmi plăcea la nebunie că o făcea. Am aruncat ţigara pe fereastră şi am înghiţit o gură din cafeaua dulce care era acum amară. Am trântit cel mai bun zâmbet al meu şi mi-am lăsat sentimentele şi pe ea acasă. Am sărutat-o pe Danielle înainte să ies pe uşă. Aveam un interviu cu băieţii.
Ultima zi de Noiembrie, am inspirat aerul rece.
Am pornit maşina, am deschis radioul. Am călcat acceleraţia, mi-am scos o ţigară. Eram din nou eu. Aveam să te uit, aici şi acum.Aveai să fii Noiembrie al meu, un Noiembrie uitat.
Aveam să te las pierdută în Noiembrie..
Decembrie mă aştepta.