Oameni? Iubeşte-i tu Doamne, că tu i-ai creat!

Fara diacritice astazi.

Uite, o vezi? Acum prinde-o, analizeaz-o, cunoaste-o dar nu cumva sa indraznesti sa te indragostesti. Las-o sa moara de dorul tau, las-o sa sufere.. asa trebuie, asa merita.
Merge alene pe o straduta din Vestul Londrei, cu o cafea in mana. Poarta niste panataloni stramti si o bluza prea larga. Parul ii e amestecat parca in frunzele tarzii ale toamne. Copacii sunt singurii care-i tin de urat. Zambeste, dar minte. Daca ai vedea ce vad eu, ai plange.. Las-o, las-o sa moara. La randul ei, si ea a ucis.
- Hei. vocea mea plina de regret se auzea pe tot bulevardul.
Se rasuci, se uita in stanga si in dreapta, facu ochi mari si intreba doar atat: eu?!
Nu, mai bine zis eu?! de ce eu? ce-am facut de merit asta? puteam pur si simplu sa colind celalalt bulavard, dar nu, ca mie imi trebuie p-asta.. si uite cum oamenii se indragostesc, impotriva vointii lor.
- Mda, tu.
- Eu.
- Tu.
O liniste cazu peste noi si parca peste intreg orasul. Era aproape frig. Masinile parca au disparut toate, la fel si oamenii..
- Eu.. a spus ironica. Ce-i cu mine?!
- Tu! .. esti frumoasa!
Zambi. O stia. Ii placea la nebunie, totusi.. Stramba din nas. Mirosul de cafea isi facea loc printre sufletele noastre. E era aproape frig. Isi dadu parul pe spate, zambind din nou. Nu era de bine. Parca nu era asa frig..
- Cafea, am spus deloc impresionat.
- Cafea.. a spus plictisita.
- Fum de tigara.
- Asa-i..
Zambi. Se intoarse si pleca. M-am pierdut de mine pe acel bulevard. Acum era frig.

Ev.

M-am trezit cu o pofta nauca de viata. Cu tineretea in vene, cu razbunarea in inima si fum de tigara pe buze. Nate nu era, Zayn nu era, nimeni nu era.. Si era asa de bine!
Am facut un dus scurt, mai scurt si decat parul meu toamna. Am inchis ochii, i-am deschis iar. Nu visam, chiar eram fericita. Poate - poate ca aseara a fost doar un vis. Poate ca el, noi, cei doi ani au fost doar un vis.
Traiesc, am murmurat pentru mine..
Am iesit din bloc, mi-am cumparat un pachet de tigari, am fumat una, mi-au degerat degetele, gandurile si sentimentele cand timp am facut-o, am spus ca ma las, dar am luat una din nou, am spus iar ca ma las, asa ca le-am aruncat in geanta. Mi-am luat o cafea, am spus ca ma las si de ea, dar nu am putut. Am colindat strazile fara sens, asa cum faceam de obicei.. Speram sa gasesc apartamentul de care imi era dor- nu am facut-o. Mergeam haihui, cu muzica in ochi si culorile tipic iubitului meu Decembrie in urechi. Ma surzeau, imi spuneau ca le e dor de mine, imi spuneau ca merit mai mult..
Mi-am muscat buza cand un necunoscut se apropie de mine.. Era frumos, tipic 'lui'.. Mi-a spus ca sunt frumoasa, i-am zambit. Nu credeam, cu toate ca el parea sa ma fii judecat deja increzuta.. Era frig, i-am zambit din nou si m-am intors. In acea clipa aveam o pofta orbitoare de un sarut, dar.. era prea frig.
Am ajuns acasa. Usa deschisa.. cineva vorbea tare la telefon, un zambet, un 'mi-e dor de tine', o imbratisare.. lucruri de genul acesta. Pacat ca sufletul meu statea deoparte si privea indiferent scena.
'Hei, da, Nate.. si mie mi-a fost dor de tine. Dar parca ziceai ca vii peste doua saptamani, mult poti minti. Ma iubesti, da, si eu, si eu iubesc cafeaua!'
L-am imbratisat, i-am facut o cafea, un pranz gustos, i-am spus ca am treaba, el a plecat la Joe, eu sa colind strazile din nou, in cautarea acelui 'necunoscut', sau ma rog, in cautarea unui sarut.
- Hei, frumoaso!
- Hei..
- Ce zi frumoasa..
- Sa zicem..
- Hm.
- Se putea si mai bine, zic eu ..
- As putea sa ti-o imbunatatesc.
- Nu cred ca ai cum..
- Eu da.
Asteptam.. dar nu stiu ce. Parcul parea pustiu, niciun om, nimic.
Cred ca asteptam sarutul.. acel sarut ca sa-mi incalzeasca sufletul deja gol si inghetat.
- O cafea?!
Am oftat.
- Am baut una, dar desigur..
Parea abatut, oare voia acelasi lucru ca si mine?!
- Mi-a fost dor de tine..
- Iar eu..
- Tu?! tu esti frumoasa.
Am ras.. cu ochii, cu sufletul si cu buzele. Imi placea la nebunie, recunosteam.
- Eu sunt Evelyne. am spus zambind
- Ei si ce?! Hai sa mergem Ev!
- Am spus Evelyne.
- Dar eu iti spun Ev..
Deja discutia parea patetica, dar i-am zambit si am lasat dupa el. Nu paream deloc deranjata, ba imi placea cum ma alinta..
Ochii albastri parca ma faceau sa inchid in sec si sa tac pentru restul vietii. Zambetul?! nu era diferit de a lui Nate sau Zayn.. era doar un zambet, dar ma inebunea de-a binelea. Am inchis ochii, si pe intunericul pleoapelor mi l-am imaginat.
- Superb!
- Poftim?
- Tu..
- Credeam ca nu mai spui asta niciodata.
Am ridicat din sprancene. Asta nu e de bine.. Stie ca il plac.
- Deci..
- Deci nu! nu cant la chitara, am par ciufulit dar asta e singurul lucru care probabil fiecare fata il observa si o incanta. Ochii?! putem sa trecem peste.. sunt la litere, scriu, iubesc, imi place cafeaua neagra, fumez..
- Rapid..
- De fapt, sunt tu
- De fapt, esti al meu.
- Dar..
- Dar nimic.
- Bine sefa.
Ne-am asezat la o masa afara, chiar daca era ger si genele erau pline de zaharul iernii. Parul mi l-am fluturat fara nicio intentie de-al face sa zambeasca si sa ma sarute pe frunte. Daca ma saruta mai jos, muream.
- Cafeaua face bine.
- Mai bine fac saruturile.
- Serios?
- Da, am spus razand.
- Esti o mica perversitate.
- De fapt, sunt virgina
- Si, ar schimba cu ceva faptul ca esti perversa?
- Nu stiu, tu sa-mi spui.
Se instramba, comanda doua inghetate de cafea.
- De unde stiai?
- Ce?
- Ca iubesc inghetata de cafea?
- Nu stiam. E preferata mea..
- Deci..
- Deci, daca baiatul te invita, el comanda, fara alte discutii.
Am ras. M-a sarutat pe nas. Afara parca se facuse cald dintr-odata.. Oare daca ma stau cinci minute, ajunge si la buze?!
Cinci minute nu era mult.
Un copil fugea si arunca cu zapada in jur. Niste batranei se plimbau de mana. Am zambit.
Nu! nu mai era o alta zi plictisitoare. nu trebuia sa las capul in jos cand vedeam cupluri sarutandu-se. Am avut sansa, si baiatul pe care intotdeauana l-am vrut, acum mult timp.. Oare ce se intamplase cu mine de doar acum am inteles ca langa el si o zi geroasa poate fi fierbinte? Dar apoi, era Nate, care cred, trecuse peste noi.. sigur a gasit pe cineva acolo, care sa-l iubeasca asa cum trebuie, asa cum merita. Iar Zayn, ma bucuram pentru el.. iar Danielle, era superba.
- Ma iubesti?
- Da, te iubesc!
..
- Niall, vocea lui Zayn sparge timpanele amandurora. Trebuia sa fim la interviu, frate, ce faci?
Am inghit in sec si am soptit
- Da Niall, te-am iubit, te iubesc si te voi iubi toata viata mea.
Mi-am luat geanta, i-am zambit lui Zayn care inca statea si se uita ingrozit la noi.
- E tot al tau, acum..
Am luat-o la fuga in lacrimi. Am lasat din nou trecutul ca de obicei.
- .. si a lui Ann', am soptit oprindu-ma si uitandu-ma la ei cum mergeau in directia opusa.
Nimeni nu vorbea, nu radea, nu se imbratisa.
- Perfect! am spus zambind. Asta era si planul!

Cu bine, Noiembrie..

Nu mai dedic nimic, nimănui.


Golul se intensifica. Auzeam voci sacadate. Mâini pe şoldurile mele. Voci dulci, mieroase.. Cuvinte dure, pline de un sine al lor.. Pueril, blând, gol, mare, ţigară, cafea rece. Amestecă-mă în scrisori de mult pierdute, uită-mă prin nopţi târzii doar de doi îndrăgostiţi ştiute. Hai, ia-mă, taie-mă, încearcă să mă înţelegi.. fă ce vrei, oricum nu o să reuşeşti nimic. Mi-am lăsat toţi dumnezeii în apartament, iar pe tine, pe tine te-am aruncat într-un coş.. Păcat că ştii merge.
Mi-am muşcat buza de jos mai tare, până am simţit un gust dulce-amărui .. sânge, durere, chin, jale.. De ce rănim oamenii?
Aveam un nod în gât, cum îl desfăceam?
Fluturi, păsări, omizi.. stomacul meu nu o ducea mai bine.
Dorul se intensifica, voiam să fug către tine şi să-ţi sar în braţe.
Să-mi amestec faţa, gândurile, sentimentele în părul tău. Să le las acolo, unde nici dracu nu le mai poate găsi şi fura. Să mă scap de ele, de toate nopţiile pierdute vorbind cu mine despre tine.
Ştii, i-am spus că nu mai vii, iar acum, că eşti aici, ce părere va avea despre mine? I-am promis, i-am jurat.
Ţi-ai găsit un moment nepotrivit, băiete..

Mi-am strâns pumnii, fiind într-o poziţie de atac. Îmi spuneam în gând: hai, da-ţi tot ce aveţi mai bun din voi, nu o să vă mai las să îmi răniţi inima, nu de data aceasta! Dar nimeni nu făcea nimic.. toţi se uitau miraţi unul la altul,  şi uram că şi eu făceam parte din aceşti 'toţi'. Mi-am plâns amarul şi sufletul într-un pahar, l-am băut, am mai fumat şi o ţigară după, am făcut şi dragoste bineînţeles. Dar cui îi pasă, mă? Cine dădea doi bani pe asta? Cine dădea doi bani pe mine?
Tremuram acum, iar faţa îmi era roşie, o simţeam. Muream de cald, emoţie, furie, agonie, exstaz, tu.. ea, eu, bar, Joe, Nate, New York.
Regret aşa de mult că nu am mers cu el. Ce putea fi mai rău de atât?
Secvenţe stranii. Episoade pierdute. Serial pierdut. Nu mai faci parte din filmul, dar totuşi înca apari în unele momente.. Întrebarea e: de ce? Nu-mi amintesc să-ţi fi dat vreun rol.

- Cred că masa din separeu trebuie servită, ce zici Ev?
Mi-am întors privirea către Joe, care încă se uita îngrozit ..
- Desigur, Joe!
Am luat două tăvi, şi am pornit în direcţia opusă. Am mers, şi am mers. Nu ştiu dacă plângeam. Nu ştiu cât timp trecuse. Nu ştiu, dar pentru mine păruse o eternitate.. Ce făcea el acum? Cu el se muta bruneta? Cu el avea să se îmbate? Eu de ce îmi puneam întrebările acestea? De ce îmi păsa? De ce făceam asta? De ce vorbesc acum cu mine? De ce nu pot să-l uit? De ce nu mă gândesc acum la Nate, şi la faptul că şi el mă 'înşală' ? De ce îmi pasă mai mult de el, cel care mă rănise şi care încă o făcea, în loc să îmi pese de cel care doar mă iubise şi îmi vroise binele? Şi totuşi, de ce încă îmi mai pasă de acestea acum? Revino-ţi Ev!
Am încercat să zâmbesc  în timp ce aşezam farfuriile. Doi bătrânei, zâmbeau- ţinându-se de mână- zâmbeau iar.. erau fericiţi! ceea ce eu am uitat cum e, de mult.

Am ajuns la concluzia că Nate era o sursă de energie, fericire, iubire, şi împlinire pentru mine. Când eram cu el, uitam de tot. Când era acolo, eram altcineva.. când nu era, eram încă eu, Ev din trecut, deprimata Ev. Ştiam că profitam de el, într-un fel.. dar era singurul mod prin care mă mai puteam agaţa de viaţa, restul, tot, s-a isprăvit odată cu Zayn.
Ah, şi ce nume. Şi ce doare când îl aud. Şi cum mii de amintiri îmi străpung inima.. păsări- nu fluturaţi. Fluturaţii mă gâdilă, păsările mă rănesc.. mă înţeapă, mă doare.. doar numele tău îmi provoacă atâta durere. Doar fiindcă el era ceea ce era, afecta ceea ce eram şi sunt. Am fost legaţi, acum nu mai suntem. Când ne-am dezlegat, ai luat întregul cu tine.. mie mi-ai lăsat golul. Nu ştiu ce ai făcut cu el, probabil l-ai pierdut pe drum, pentru că, cu siguranşă, în seara aceasta nu păreai întreg..
O seară de Noiembrie, desigur iubitule.. a fost prima dată cand ţi-am văzut ochii.. după atâta timp. Oh, şi ce ochi, iubitule.. m-ai străpuns cu ei ..

 M-am întors privind în gol, sperând şi rugându-mă să fi plecat, şi aşa a fost. Nu mai era nimeni la masa din colţ, nu mai era niciun băiat în pragul uşii de la intrare, uitându-se mirat. Nu mai era nimeni..
- Joe? am implorat. Hai Joe, fii aici!
Dar nu mai era.. În acel ceas al morţii mele sufleteşti, din nou, nu mai era nimeni. Nimeni să mă asculte, nimeni să mă înţeleagă.
Am tras aer puternic în piept. În acel ceas mi-am propus: 'Va râni şi ea la rândul ei, pentru că a fost rănită.' Am strâns din pumni.
' Cred că am fost destul călcată în picioare, acum e rândul meu.'

Zayn.


- Hei Zayn, aşteaptă!
'Nu mai aştept pe nimeni şi nimic'.
- Hei Zayn..
M-am întors furios.
- Trebuia să-mi zici că e aici.
- Dar nu am observat-o, uşor!
- Ah Danielle, o cunoşti la fel de bine cum o cunosc eu. Credeam că suntem prieteni, nu?
- Zayn..
- Las-o baltă!
- Şi cum rămâne cu mutatul? Cum rămâne cu chestia 'o facem să meargă'. Zayn, te iubesc..
Am dat din cap a semn că nu. După toată faza din seara aceasta, tot ce voiam era o ţigară bună şi ochii ei.
- Nu mai suport. O vreau înapoi..
- Am s-o înlocuiesc.
- Nu poţi, nimeni nu poate..
- Spune-mi, de ce nu mă laşi s-o fac?
- Pentru că nu o poţi face.
- Lasă-mă să încerc..
Vag. Ceva din ideea asta nu-mi surâdea.. Ceva nu merge. Ceva era greşit. Trebuia să mă duc să o îmbrăţişez atunci când o aveam în faţa mea. Trebuia să o sărut atunci când o puteam face..
Am absorbit tot din ea, sentimente amestecate, trăiri în lipsa mea, oamenii noi, oamenii vechi, cărţile citite.. Oh Ev, nu acesta era planul. Nu să-ţi simt lipsa. Trebuia să fiu prea plin de prezenţa ta.
- Lasă-mă doar să am grija de tine, Zayn! Danielle îmi luase mâna.
- Nu am nevoia de grija ta!
- Dar eu am nevoie de tine!
'Şi eu.. de ea!'
Ma îmbrăţişa. Era rece, ca de piatră. Mă sărută, gustul era amar, nedefinit. Îmi luă faţa şi începu să-mi sărute pomeţii, apoi nasul şi apoi fruntea.
'Oh Ev, de ce nu eşti aici?'
Mă trase după ea şi îmi puse mâna pe şoldurile ei. Îmi era aşa dor de şoldurile slăbănoage e fetei cu pistrui. Parfumul era prea dulce, prea în exces.. Unde era mirosul de cărţi şi cafea amestecat cu ţigară, care buclele lui Ev îl purta? De ce mi-e dor de zilele în care ne certam şi nu ne vorbeam, stăteam unul lângă altul în pat şi nici nu ne atingeam? De ce acum, când o fată mi se dăruieşte, gândul meu mi-e doar la slăbănoaga pistruiată care m-a făcut să o iubesc fără să vrea? Pe care o urăsc în acelaşi timp, dar pentru care mi-aş da viaţa?
'Ţi-ai da viaţa? Prostii! Te-ai omorî? Nu prea cred, atât timp cât nu ţi-ai putut călca orgoliul să mergi la ea şi s-o îmbrăţişezi.'
'Dacă are pe cineva? Şi-n plus, au trecut 10 luni, a trecut peste mine.'
'La dracu cu prietenul ei, la dracu cu cele 10 luni. Dacă voiai, puteai să-i arăţi că încă îţi  mai pasă. Dar eşti prost, şi răneşti ce iubeşti- c-aşa fac toţi.'


Danielle deschise uşa de la apartament şi îşi aruncă geanta undeva pe un scaun. Înainte să pot reacţiona, mă văd trântit de perete. Mă săruta peste tot, iar eu năuc, nici nu pot să mă bucur din plin. O dau la o parte, dar niciun rezultat. Mă aruncă pe pat şi îmi descheie cămasşa. O văd deja dezbrăcată, când s-a întâmplat asta? Mă întreb ce fac aici? Aş fugi din nou la bar, aş îmbrăţişa-o pe Ev, i-aş spune că Danielle nu a fost decât o prietenă şi nimic mai mult. Că ea m-a ajutat să trec peste perioada asta. Că a fost alături de mine. Că nu o pot iubi pe Danielle aşa cum am iubit-o pe ea, oricât aş încerca. Aş face-o..
Dar imediat gândurile fură înlocuite de plăcere, şi apoi singurul lucru pe care îl mai simţeam era parfumul ieftin. M-am lăsat, obosit, pe pernă.. Gâfâind, am auzit-o pe Danielle înainte să-mi sărute fruntea:
- Te iubesc.
Aproape adormit, ca dintr-un vis..
- Şi eu.., Ev..

M-am trezit cu o durere de cap năucitoare. Se simţea miros de ţigară şi cafea. Apartamentul pe care îl împărţeam era de modă veche, dar îmi plăcea. O bucătărie simplă, alcătuită dintr-o masă şi două scaune, un bufet şi câteva dulăpioare. Un dormitor, cu un pat mare şi cearceafuri albe, un birou, un dulap mare. Pe pereţi erau tablouri cu păsări, cer gri, aducându-ţi aminte de ger şi durere.. Sufrageria era înteţită cu biblioteci şi cărţi, un fotoliu, un televizor undeva uitat, o măsuţă şi miros de lemn vechi.. gri, negru, maro, vişiniu..În stilul lui Ev mai mult.. oricum, m-am obişnuit să mă agăţ de lucruri care îmi amintesc de ea, aşa să nu uit că ea a fost cândva, ceva real, nu doar o iluzie de-a mea, sau o amintire. M-am băgat la un duş, sperând să spăl toate păcatele de aseară. Din păcate, diavolul ma aştepta cu un prosop în pragul uşii.
- Hai băiete, avem planuri.
Diavolul niciodată nu iartă.
- Şi ăă, îmi plăcea mai mult cu şuviţa.
'Lui Ev nu!'
- Grăbeşte-te!
Am oftat.
- Du-te dracului.
- Te iubesc şi eu.
Adevărul era că o iubeam, dar nu în felul acela.. o iubeam ca pe o prietenă. Ca pe o bună prietenă, să zicem.
Am ieşit din baie într-un maieu negru şi nişte pantaloni strâmţi.
- Ce avem la masă?
- Cafea şi ţigări.
- Îmi convine.
A zâmbit.
- Deci, cum rămâne cu.. ?
- Cu ?
- 'Noi'.
Când a spus 'noi', a înstrâmbat din nas. Nu suna prea bine, nu pentru noi. Iubeam când Ev spunea 'noi', cum cuvântul acela mă făcea să îmi ies din minţi. Dar Danielle îl spunea într-un fel ciudat, care mă dezgusta.. 
- Uite Danielle..
- Nu trebuie s-o spui.
- Dar..
- Uite, eu te vreau, bine? Te iubesc din ce în ce mai mult. Ştiu că tu nu o s-o faci niciodată, sau mă rog, nu cum o iubeşti pe ea. Dar te vreau, mă înnebuneşti, mă cicăleşti, mă faci să fiu eu, ceea ce nu mulţi au reuşit. Te vreau aici, cu mine, lângă mine, în mine.
Am început să râd. La fel şi ea.
- Te referi la 'prieteni cu beneficii' ? am întrebat curios.
- Dacă nu putem cu 'chimia', măcar cu 'fizica'.
Am zâmbit. M-a sărutat pe nas după care a plecat în cameră să se îmbrace. Am rămas la masă, uitându-mă pe fereastră, fumând. Într-un fel îmi convenea. Şi oricum, ştiam că nu mai trebuie să-i reamintesc consecinţele. Până la urmă se va îndrăgosti de mine, iar eu, eu nu voi mai fi acolo când o va face.. Ştia asta, dar risca. Şi îmi plăcea la nebunie că o făcea. Am aruncat ţigara pe fereastră şi am înghiţit o gură din cafeaua dulce care era acum amară. Am trântit cel mai bun zâmbet al meu şi mi-am lăsat sentimentele şi pe ea acasă. Am sărutat-o pe Danielle înainte să ies pe uşă. Aveam un interviu cu băieţii.
Ultima zi de Noiembrie, am inspirat aerul rece.
Am pornit maşina, am deschis radioul. Am călcat acceleraţia, mi-am scos o ţigară. Eram din nou eu. Aveam să te uit, aici şi acum.Aveai să fii Noiembrie al meu, un Noiembrie uitat.
Aveam să te las pierdută în Noiembrie..
Decembrie mă aştepta.